Menu
Vizite de lucru la instituţiile de învăţământ

Vizite de lucru la instituţiile de învăţământ

Vizite de lucru ale Consiliului raional şi Direcţi...

Miri în costume naţionale - tradiţie la Bujor

Miri în costume naţionale - tradiţie la Bujor

Costumele naţionale au devenit o tradiţie pentru m...

Competiţii sportive în rândul nevăzătorilor

Competiţii sportive în rândul nevăzătorilor

Campionatului Național la turism și orientare in s...

Pregătiri pentru noul an şcolar

Pregătiri pentru noul an şcolar

Parteneriatul – cheia succesului la gimnaziul Oneş...

Seminar pentru apicultori

Seminar pentru apicultori

Apicultorii din raion – instruiţi vizavi de întreţ...

Parteneriate la nivel de comună

Parteneriate la nivel de comună

12 primării din raionul Hânceşti s-au înfrățit cu ...

Dorim să mai venim vinerea în ospeţie...

Dorim să mai venim vinerea în ospeţie...

Dorim să mai venim vinerea în ospeţie...

Ce fac moldovenii când îşi iau concediu?

Ce fac moldovenii când îşi iau concediu?

În perioada estivală, majoritatea cetăţenilor de l...

Materialele de construcţii la preţuri „europene”

Materialele de construcţii la preţuri „europe…

Cât costă astăzi materialele de construcţii în mag...

De "sânziene" - în vizită la Cioara

De "sânziene" - în vizită la Cioara

„Apa sfântă de izvor, pentru prezent şi viitor” - ...

Maiouri personalizate pentru lucrătorii ÎM Regia ARA

Maiouri personalizate pentru lucrătorii ÎM Re…

Angajaţii ÎM „Regia ARA” – cu maiouri şi chipiuri ...

Pe uliţa satului... Sărata Galbenă

Pe uliţa satului... Sărata Galbenă

Comuna Sărata Galbenă – în plină implementare a un...

Interviu cu Zinaida Dubceac

Interviu cu Zinaida Dubceac

La o cafea cu Zinaida Dubceac, şefa Serviciului ra...

Caz de înec la Logăneşti

Caz de înec la Logăneşti

Un băieţel de 8 ani s-a înecat într-un iaz din Log...

Drum inaugurat la Hânceşti

Drum inaugurat la Hânceşti

O porţiune de drum ce leagă două trasee naţionale ...

FC Petrocub - la un pas de victorie

FC Petrocub - la un pas de victorie

După mai multe meciuri amicale - FC Petrocub a fos...

O adolescentă talentată la Bozieni

O adolescentă talentată la Bozieni

Dumitriţa Ungureanu – o adolescentă talentată din ...

Corul " Veteranii" în vizită la parohia din Bujor

Corul " Veteranii" în vizită la par…

Sărbătoarea Sfinţilor Apostoli  - cu surprize la p...

S-a dezinfectat apa din rezervoarele oraşului

S-a dezinfectat apa din rezervoarele oraşului

Apa din rezervoarele oraşului – dezinfectată mai d...

Acasă la Ghenadie şi Liliana Buza din or. Hânceşti

Acasă la Ghenadie şi Liliana Buza din or. Hân…

Recunoştinţa pacienţilor, dragostea fiicelor şi zâ...

Prev Next

Interviu cu Igor Untilă

Interviu cu Igor Untilă

„Cele mai mari rezultate sunt de fapt, nu cupele şi medaliile, nici titlurile, ci zâmbetele şi fericirea din ochii celor în care am depus nu doar muncă, dar şi suflet”

 

Interviu cu Igor Untilă, antrenor de box în Republica Moldova, membru al comisiei europene de antrenori în box, antrenor de box al selecţionatei naţionale din Spania

-Domnule Igor Untilă, sunteţi de 25 ani în lumea sportului, dintre care 13 ani în calitate de antrenor. Cum a început de fapt, cariera dvs. profesională?

-Când eram copil am mers la secţia de judo, la antrenorul Mihai Buiuc. Eram fericit că energia de care eram invadat şi-a găsit loc de evadare. Mai apoi, colegii care practicau boxul m-au tentat şi pe mine, şi astfel, o vreme, mergeam la ambele secţii (judo şi box). Ulterior, susţinut de antrenorul de box Grigore Zamăneagră, am mers la prima mea competiţie în or. Ungheni, unde am obţinut locul I. Acest moment a servit drept un imbold considerabil pentru a munci mai departe în această direcţie. Eu mereu mi-am dorit să devin om mare ca valoare, mi-am dorit să călătoresc în toate ţările lumii, iar munca şi sportul mi-au oferit această posibilitate. Mi-am dorit să devin campion naţional şi am luptat până am obţinut acest succes. În anul 2000, având doar 18 ani am încheiat contract cu clubul „Penegia” din Spania, devenind sportiv profesionist. Ulterior, mi-am dorit să fac ceva pentru copiii din Moldova. Erau anii grei, când nu erau posibilităţi şi nici avantaje, era dezvoltată într-o oarecare măsură criminalitatea şi narcomania dar am ţinut să-i antrenez pe copiii din Hânceşti, inclusiv pe cei din familii socialmente vulnerabile, să le dezvolt capacităţile şi abilităţile, ca ulterior aceştia, chiar dacă şi-ar fi urmat o altă cale, ar fi fost disciplinaţi şi formaţi deja ca personalităţi. Omul care m-a ajutat şi m-a susţinut atunci când m-am reîntors în Hânceşti cu acest scop a fost Alexandru Botnari, primarul localităţii, cu care apropo, am lucrat timp de 10 ani. După ce am fost şi director al Şcolii raionale de sporturi din Hânceşti, am decis că trebuie să mă dezvolt şi mai mult, tocmai de aceea am acceptat să fiu antrenor al selecţionatei Spaniei, în oraşul spaniol Murcia. 

-La momentul actual, antrenori moldoveni se plâng că copiii nu sunt interesaţi de sport. Care este situaţia la acest capitol în Hânceşti? Cum i-aţi motivat pe discipolii dvs. şi ce rezultate au obţinut pe parcurs aceştia?

-Mereu am fost un promotor al acţiunii şi al progresului, tocmai de aceea zic că nu există copii incapabili, ci antrenori care se folosesc de metodele învechite de antrenare. Astăzi, copiii trebuie să fie motivaţi corect, mai ales că toţi sunt diferiţi şi au diferite capacităţi, dar şi atracţii. Spre exemplu, copiii mai mici vor atenţie, jucării, excursii; sportivii din categoria adolescenţilor sunt mai melancolici, ei trebuie abordaţi mai atent, mai cu grijă fiind într-o perioadă de vârstă extrem de sensibilă, iar ce ţine de sportivii din categoria tineret, aici motivaţia de bază este câştigul, nu în ultimul rând financiar. Ei vor competiţii unde să lupte, să câştige şi să fie premiaţi. Pe parcursul anilor am avut în jur de o mie de elevi, cifra fiind una estimativă. Cel mai mare rezultat fiind de fapt, nu cupele şi medaliile, nici titlurile (care nu sunt deloc puţine), ci zâmbetele şi fericirea din ochii celor în care am depus nu doar muncă, dar şi suflet.

Am avut discipoli din sate, care mergând la competiţii peste hotare pentru prima dată au văzut un duş sau o banană. Prietenii şi colegii râdeau. Spuneau că la Untilă se duce gloata din toate categoriile sociale. Pe mine mă bucură un lucru – majoritatea din ei astăzi sunt oameni mari, oameni de succes. Am încercat să le ofer o parte din lume şi fiecare succes şi performanţă obţinută de discipolii mei mă bucură.

-Aţi ales totuşi să vă continuaţi cariera în calitate de antrenor în Spania. Care este diferenţa dintre Republica Moldova şi Spania la capitolul box?

-După cum am mai spus, întotdeauna visam să vizitez cât mai multe ţări. Când eram mic îmi doream să fiu şofer de curse lungi numai ca să am posibilitatea să călătoresc. Ulterior, fiind sportiv am avut posibilitatea să văd acele locuri la care visam doar. De fapt, niciodată nu m-am gândit că voi ajunge să antrenez copii străini dar, la un moment dat am simţit că trebuie să merg mai departe, să cresc profesional, să ating şi alte apogeuri. Astăzi fac parte din „Comisia europeană de antrenori în box”. Este vorba de o comisie formată din 10 membri, fiecare membru având mandatul de patru ani. În acelaşi context mi s-a propus să fiu antrenor al selecţionatei naţionale din Spania. Am acceptat şi am mers să-mi urmez cariera de antrenor de box în cadrul lotului naţional de tineret în oraşul Murcia, Spania.  Recunosc că condiţiile de lucru şi de antrenament prevalează faţă de cele de la noi. Totul este organizat la un nivel înalt, atât financiar cât şi la capitolul echipament. Antrenorii acolo nu merg să bată pe la uşile autorităţilor în căutare de bani pentru deplasări sau competiţii. Mai mult, în calitate de antrenor am şi un asistent care mă ajută. Cea mai izbitoare diferenţă este totuşi omul. Spaniolii au un ritm de viaţă foarte încet, prea încet aş spune eu. Le lipseşte cultura generală şi mai ales disciplina. Aici mă refer nemijlocit la tinerii cu care lucrez. Dacă băieţii de la noi îşi exprimă respectul în diferite moduri, sunt responsabili şi punctuali, atunci cei din Spania sunt destul de îngâmfaţi şi aroganţi. Eu, care ştiam limba spaniolă mai puţin, am fost nevoit chiar să îi pun să citească diferite texte în timpul antrenamentului ca să nu mai facă greşeli de vorbire, exprimare şi de scris. În acelaşi timp am găsit ace pentru cojocul fiecăruia, astfel încât au devenit disciplinaţi, respectuoşi şi punctuali. Le dădeam exemple simple, din viaţă – fapt care i-a făcut să-şi pună creierii în mişcare şi să analizeze diferite situaţii. Le-am dezvoltat simţul patriotic, astăzi aceştia având scopul de a munci şi de a-şi promova ţara de unde vin. Părinţii acestora au recunoscut că am făcut din ei ceea ce ei în calitate de părinţi nu au reuşit să facă. Asta pentru că spaniolii, dacă ceva nu le place îţi pot trânti uşa în nas, indiferent de statutul şi anii pe care îi ai. Tocmai de aceea mă repet – fiecare copil trebuie motivat pe potriva propriei personalităţi. Totodată, nu pot să nu recunosc că atunci când discipolii mei din Spania au obţinut locul III la turneul internaţional de clasa A din Lituania a fost ridicat drapelul Spaniei, a cântat imnul dar, nu am simţit satisfacţia pe care ar fi trebuit s-o simt, ca antrenor, deşi am muncit foarte mult şi intensiv. Când mergeam la competiţii cu băieţii noştri din Hânceşti şi aceştia luau trofee importante, emoţiile erau mai mari, mândria era incomensurabilă. Asta probabil pentru că eu am crescut şi m-am format ca boxer, antrenor, dar şi ca personalitate anume în Moldova.

-Apropo de tinerii de la noi: Dorin Bucşa şi Iulian Ivanov sunt sportivii care au mari performanţe în box-ul moldovenesc şi pentru care aveţi mari speranţe la Jocurile Olimpice din Japonia în anul 2020, dvs. fiind antrenorul acestora. Cât de  mult munciţi cu ei şi ce viitor le hărăziţi?

-Într-adevăr, ambii sunt speranţe olimpice. Noi am muncit mult pe parcursul anilor şi rezultatele lor spun de la sine. Actualmente ambii sunt studenţi, dar nu au părăsit sportul. În acelaşi timp ambii sunt asiguraţi cu burse de la Ministerul tineretului şi a sportului RM, Dorin fiind asigurat şi cu bursa olimpică care este oferită timp de patru ani, până la începutul Jocurilor Olimpice. Dorin mai este şi antrenor la moment, în cadrul Şcolii raionale de sporturi din Hânceşti. În fiecare zi lucrăm intensiv, având câte două antrenamente pe zi şi regim strict pentru a cuceri în final olimpul. În aceşti patru ani vrem să atingem toate apogeurile posibile. Dânşii, ulterior, îşi vor alege singuri calea vieţii, eu sunt fericit că i-am molipsit de motivaţie şi dragoste pentru muncă, hărăzindu-le în acelaşi timp mari succese în lumea sportului, Dorin visând să fie sportiv profesionist. Tot aici, îi văd şi în lumea afacerilor, şi eu îi voi ajuta să ajungă personalităţi notorii, indiferent de domeniul în care vor merge.

-Care sunt aspiraţiile dvs. ca antrenor şi la ce piedestaluri vă doriţi să ajungeţi?

-Ambiţia de bază este etapa Jocurilor Olimpice. E şi o confirmare a unei activităţi de succes personal. Dacă îţi doreşti ceva, însemnă că vei reuşi să obţii, nu trebuie să uiţi doar de faptul că pentru a urca sus este nevoie să păşeşti. Până la urmă, succesul e rodul muncii. Luptele sunt continui, şi aici mă refer nu doar la ring, dar nu cedez.

Visam să „ridic” un campion naţional, apoi european – acest lucru s-a realizat. Visam să construiesc o sală de box – astăzi aceasta oferă posibilitatea multor tineri din Hânceşti să practice sportul. Tot ce mi-am pus în gând s-a realizat până la vârsta de 34 de ani, asta pentru că nu trebuie să ne fie frică de visele noastre. În acelaşi timp, secretul reuşitelor mele este familia mea care mă motivează. Având performanţe în domeniul sportului, contribui la imaginea întregii familii, pentru că copiii sunt oglinda părinţilor, iar eu îmi doresc copiii mei să-şi urmeze visele aşa cum o fac şi eu. Cel mai bun prieten rămâne a fi soţia mea, Natalia. Numai ea îmi cunoaşte toate luptele interioare şi toate momentele în care zâmbesc, păstrând undeva în interior un gând apăsător sau o problemă nerezolvată. Am urcat sus, dar am fost şi jos şi numai familia a rămas alături. Tocmai de aceea, fiind în Spania am decis să meargă şi soţia şi copiii cu mine. Ei sunt sursa vitală de energie şi inspiraţie. Actualmente mă aflu la un mijloc de balanţă, fiind pus în faţa unei alegeri importante: să merg înapoi în Spania sau să rămân aici, în Moldova. Într-un fel, mă doare faptul că mulţi dintre noi merg peste hotare, cei de acolo ademenindu-ne şi cumpărându-ne, ca mai apoi să-şi atribuie toţi laurii. Eu cred în viitorul Moldovei şi ştiu că deşi au rămas oameni puţini cu potenţial şi voinţă, aceşti puţini pot duce Moldova foarte sus. 

-Vă mulţumim pentru interviu şi vă dorim realizări frumoase, inclusiv la Jocurile Olimpice din Japonia!

Interviu realizat de Elena GOLUBNIC

 

back to top

Alte știri

Acasă la ...

Acasă la Ghenadie şi Liliana Buza din or. Hânceşti

Acasă la Ghenadie şi Liliana Buza din or. Hânceşti

13-07-2017 | Hits:665

Recunoştinţa pacienţilor, dragostea fiicelor şi zâmbetul nepotului le face viaţa...

Investiţii

Drum inaugurat la Hânceşti

Drum inaugurat la Hânceşti

13-07-2017 | Hits:1223

O porţiune de drum ce leagă două trasee naţionale a fost oficial inaugurată la H...

Interviu

Interviu cu Zinaida Dubceac

Interviu cu Zinaida Dubceac

13-07-2017 | Hits:221

La o cafea cu Zinaida Dubceac, şefa Serviciului raional Arhivă „Serviciul raion...

În focus

Maiouri personalizate pentru lucrătorii ÎM Regia ARA

Maiouri personalizate pentru lucrătorii ÎM Regia ARA

13-07-2017 | Hits:1128

Angajaţii ÎM „Regia ARA” – cu maiouri şi chipiuri personalizate!

Economie

Materialele de construcţii la preţuri „europene”

Materialele de construcţii la preţuri „europene”

13-07-2017 | Hits:270

Cât costă astăzi materialele de construcţii în magazinele specializate din Hânce...

Social

Ce fac moldovenii când îşi iau concediu?

Ce fac moldovenii când îşi iau concediu?

13-07-2017 | Hits:185

În perioada estivală, majoritatea cetăţenilor de la noi îşi iau bine meritatul c...