Menu
Vizite de lucru la instituţiile de învăţământ

Vizite de lucru la instituţiile de învăţământ

Vizite de lucru ale Consiliului raional şi Direcţi...

Miri în costume naţionale - tradiţie la Bujor

Miri în costume naţionale - tradiţie la Bujor

Costumele naţionale au devenit o tradiţie pentru m...

Competiţii sportive în rândul nevăzătorilor

Competiţii sportive în rândul nevăzătorilor

Campionatului Național la turism și orientare in s...

Pregătiri pentru noul an şcolar

Pregătiri pentru noul an şcolar

Parteneriatul – cheia succesului la gimnaziul Oneş...

Seminar pentru apicultori

Seminar pentru apicultori

Apicultorii din raion – instruiţi vizavi de întreţ...

Parteneriate la nivel de comună

Parteneriate la nivel de comună

12 primării din raionul Hânceşti s-au înfrățit cu ...

Dorim să mai venim vinerea în ospeţie...

Dorim să mai venim vinerea în ospeţie...

Dorim să mai venim vinerea în ospeţie...

Ce fac moldovenii când îşi iau concediu?

Ce fac moldovenii când îşi iau concediu?

În perioada estivală, majoritatea cetăţenilor de l...

Materialele de construcţii la preţuri „europene”

Materialele de construcţii la preţuri „europe…

Cât costă astăzi materialele de construcţii în mag...

De "sânziene" - în vizită la Cioara

De "sânziene" - în vizită la Cioara

„Apa sfântă de izvor, pentru prezent şi viitor” - ...

Maiouri personalizate pentru lucrătorii ÎM Regia ARA

Maiouri personalizate pentru lucrătorii ÎM Re…

Angajaţii ÎM „Regia ARA” – cu maiouri şi chipiuri ...

Pe uliţa satului... Sărata Galbenă

Pe uliţa satului... Sărata Galbenă

Comuna Sărata Galbenă – în plină implementare a un...

Interviu cu Zinaida Dubceac

Interviu cu Zinaida Dubceac

La o cafea cu Zinaida Dubceac, şefa Serviciului ra...

Caz de înec la Logăneşti

Caz de înec la Logăneşti

Un băieţel de 8 ani s-a înecat într-un iaz din Log...

Drum inaugurat la Hânceşti

Drum inaugurat la Hânceşti

O porţiune de drum ce leagă două trasee naţionale ...

FC Petrocub - la un pas de victorie

FC Petrocub - la un pas de victorie

După mai multe meciuri amicale - FC Petrocub a fos...

O adolescentă talentată la Bozieni

O adolescentă talentată la Bozieni

Dumitriţa Ungureanu – o adolescentă talentată din ...

Corul " Veteranii" în vizită la parohia din Bujor

Corul " Veteranii" în vizită la par…

Sărbătoarea Sfinţilor Apostoli  - cu surprize la p...

S-a dezinfectat apa din rezervoarele oraşului

S-a dezinfectat apa din rezervoarele oraşului

Apa din rezervoarele oraşului – dezinfectată mai d...

Acasă la Ghenadie şi Liliana Buza din or. Hânceşti

Acasă la Ghenadie şi Liliana Buza din or. Hân…

Recunoştinţa pacienţilor, dragostea fiicelor şi zâ...

Prev Next

Interviu cu Sergiu Bălănuţă

  • Published in Interviu

„Este foarte greu în era noastră tehnologizată să motivezi un copil să cânte la un instrument muzical, tocmai de aceea - libera alegere, este cheia succesului către fiecare elev care vine în clasa mea să facă muzică”

Interviu cu Sergiu Bălănuţă, profesor de instrumente aerofone la Şcoala de arte „Timotei Bătrânu” din Hânceşti

 

-Domnule Sergiu Bălănuţă, sunteţi profesor de instrumente aerofone la Şcoala de arte „Timotei Bătrânu” din or. Hânceşti. Cum a început, de fapt, cariera Dvs. muzicală?

-Totul a început de când eram copil. Sora mea mai mare cânta la vioară şi a insistat ca părinţii să mă ducă şi pe mine la şcoala muzicală. Într-un final, am mers la Şcoala de arte, aici în Hânceşti, şi mi s-a dat un clarinet în mâini. Habar nu aveam ce fel de instrument este acesta şi ce trebuie să fac cu el, dar am fost tentat să aflu. Am învăţat timp de cinci ani să cânt la clarinet, îndrumat de domnul Muşat, profesorul meu de atunci care mi-a insuflat dragostea pentru muzică. După ce am absolvit Şcoala de arte din Hânceşti, în anul 1985, am urmat studiile la facultatea de dirijor de orchestră şi fanfară, precum şi orchestră de estradă. Apoi am plecat în armată, timp de doi ani, iar în anul 1989 am revenit la studii. Ulterior, a fost foarte greu de găsit un post de muncă, dar am început cariera propriu zisă în calitate de conducător de fanfară în satul Buţeni. Apoi, tot conducător de fanfară în cadrul Colegiului de Construcţii Hânceşti. Din păcate, am fost nevoit să întrerup activitatea pentru o perioadă de 15 ani, fiind plecat peste hotare. Deşi, fiind prin ţări străine nu încetam să ţin saxofonul în mâini, cântând în timpul liber. Când am revenit, nu am stat pe gânduri, ştiam cu ce vreau să mă ocup. Vroiam să învăţ pe alţii ce este muzica. Astăzi sunt profesor la Şcoala de arte „Timotei Bătrânu”, şcoală pe care am absolvit-o. Sunt mândru că pot transmite şi altora pasiunea mea pentru muzică, pasiune care mă bucur că s-a transformat într-un serviciu constant.

-Muzica este un domeniu în care fie ai talent fie nu. Dvs., când aţi pus mâna pentru prima dată pe saxofon, vă doreaţi să fiţi celebru?

-De fapt, eu întotdeauna am spus că nu există oameni fără talent – talentul trebuie dezvăluit şi antrenat pentru ca să crească. Muzica este un domeniu care şi cel mai depărtat om de această artă, o poate simţi cel puţin sufleteşte. Nu există oameni care să nu iubească muzica. Eu niciodată nu am avut drept scop să devin celebru. Scopul meu este să cânt tot mai mult şi mai mult, să cresc profesional, să am ce transmite altora prin instrumentul muzical. Saxofonul este de-a dreptul un instrument nemaipomenit. Când eram mic şi mergeam cu părinţii pe la serbări, stăteam toată seara numai lângă muzicanţi şi treceam prin suflet fiecare notă. Este evident faptul, că fiecare artist îşi doreşte să fie recunoscut şi apreciat, dar nu aceasta este cel mai important. Satisfacţia interioară, cunoaşterea faptului că este util ceea ce faci, că muzica pe care o cânţi e plăcută spectatorului şi este cu dragoste învăţată de copii – aceste momente sunt de-a dreptul importante.

-După uşile şcolii, care este platoul pe care vă etalaţi talentul muzical?

-În Şcoala de arte activez de doi ani. Timp în care am simţit că mi-am găsit locul. Dar pe lângă activitatea de profesor, mai activez şi în fanfara raională condusă de Valeriu Vlas, şeful Casei de cultură din mun. Hânceşti. De asemenea, am primit propunerea de a activa în ansamblul de muzică populară „Andrieş”. Este un proiect pe care îmi doresc foarte mult să-l accept, unica problemă este insuficienţa de timp. Dar ansamblul respectiv are o istorie vastă şi cândva am cântat în el. Şi pentru că muzica populară este preferată de mine, în mare parte, accept să cânt şi pe la ceremonii - nunţi, cumetrii etc. unde ai posibilitatea să oferi oamenilor muzică bună, profesionistă şi să primeşti în schimb zâmbete sincere şi oameni sufleteşte satisfăcuţi. E ştiut că muzica bună îţi face dispoziţia pe potrivă. Uneori, când petreci mult timp suflând în instrument te doare capul, gura, buzele sângerează, dar nu simt deloc durerea, întrucât îndeplinesc nu doar o muncă care îmi place nespus de mult, ci o transmit şi celor mici.

-Cu ce greutăţi vă confruntaţi în activitatea Dvs. de profesor?

-Desigur, că salariile sunt foarte mici. Acesta e şi principalul motiv de ce am fost plecat şi am luat o pauză atât de mare în muzica din spaţiul local. Pe lângă aceasta, instrumentul presupune o grijă aparte, fiind uşor de uzat ca şi orice alt obiect. Uneori se cere o reparaţie, uneori acordare, iar saxofonul are o „pană” specială care te ajută la suflat – aceasta necesită schimbată lunar. Vă daţi seama că toate aceste lucruri se fac din proprii bani, adică din acel salariu mizer. Mai mult de atât, toate concursurile, pregătirile pentru concerte sunt tot de noi achitate, conducerea nu are la acest capitol nici un interes. Noi însă vrem să promovăm muzica noastră, elevii noştri, şcoala noastră şi de aceea trecem peste aceste greutăţi aşa cum putem mai bine.

-Îi învăţaţi pe copii să interpreteze piese bine cunoscute, piese interpretate de mari saxofonişti. Cum potriviţi piesa pentru fiecare copil în parte? Aţi avut vreodată tentaţia de a compune chiar dvs. muzică?

-Nu am compus încă muzică, dar cred că în curând mă prinde muza, pentru că mi-aş dori să încerc şi acest domeniu. Se întâmplă pentru elevii mai mici să facem nişte mixuri de melodii pentru a-i tenta mai mult, şi în aceste cazuri avem posibilitatea să intervenim şi noi cu careva note, pentru a trece de la o melodie la alta. Ce ţine de elevii mai măricei, aici încerc să îi cunosc şi să le dau o melodie care li se potriveşte, care să le placă etc. Eu nu vreau să le fiu doar profesorul tipic care vine şi le dă note, eu vreau să le fiu în primul rând prieten, ca să pot înţelege în ce direcţie vrea să meargă atare copil, ce muzică îi place, ce melodie i se dă mai uşor la interpretat şi dacă are, în general, predilecţie spre muzică. Unuia îi place muzica populară, altul preferă jazz-ul, altul ceva mai modern. Eu cred că este foarte important ca copilului să-i placă ceea ce face. Este foarte greu să motivezi un copil, în era noastră tehnologizată, să cânte la un instrument muzical, tocmai de aceea copilul nu trebuie să fie impus. Libera alegere – este cheia succesului către fiecare elev care vine în clasa mea să facă muzică. Astfel, ei vin la mine cu plăcere, cu dragoste pentru muzică iar noi ne mai permitem să glumim, să rezolvăm şi alte probleme. Aleg să fiu prieten pentru fiecare dintre cei 13 elevi ai mei. 

-Cine sunt idolii saxofonişti care v-au inspirat pe parcursul anilor şi ce gen de muzică se aude mai des în casa dvs.?

-În casa noastră se aude muzică de diferite genuri. În mare parte aceasta depinde de starea interioară. Eu sunt pasionat de muzica populară şi asta e semn că am o dispoziţie bună. Dar mai ascult şi jazz, blues etc. Cel mai des totuşi se aude muzica propriului meu instrument, soţia mea, Tamara, fiind şi cel mai obiectiv critic în acest sens. Este sprijinul meu în toate şi mă bucur că se mândreşte cu mine. Fiind departe de muzică, totuşi niciodată nu mi-a reproşat nimic şi mi-a susţinut alegerea.

 În vremea studenţiei îmi plăcea să urmăresc activitatea muzicienilor Ion Buldumea şi Valeriun Hangan. Cu adevărat îmi doream să fiu ca ei, să devin saxofonist profesionist. Acum mai ascult muzica fraţilor Ştefăneţ, Advahov etc. Urmăresc tendinţele, sunt mereu în proces de creştere pentru ca să fiu un exemplu pentru elevii mei. Mai mult, întotdeauna am spus că elevii mei trebuie să fie cei mai buni şi cu cele mai mari rezultate, în această direcţie ne şi îndreptăm, cu paşi mici, dar siguri.

-Ce performanţe aţi atins împreună cu elevii dvs. în anul precedent şi ce realizări vă propuneţi pentru următorul an de studii?

-Din cei 13 elevi ai mei, şase activează în taraful Şcolii de arte. Unul dintre elevii mei, pentru care am mari speranţe, Nartea Chiril, a luat locul I la categoria saxofon la un concurs republican, a obţinut menţiune la concursul dedicat marelui Valeriu Hangan, fiind foarte activ şi în alte activităţi de profil. Emanuel Duca, un alt elev foarte talentat, pe care nu l-am învăţat eu de la început, dar care are în arsenalul său un set întreg de trofee, la fel are un viitor cu succes garantat în domeniul muzical. Anul de studii care vine la fel va fi unul important, întrucât vrem să participăm la mai multe concursuri, inclusiv de rang republican. Avem nevoie de locuri premiante, de menţiuni pentru a motiva elevii noştri, pentru ca ei să vrea să muncească şi mai mult în această direcţie. Ce ţine de mine personal, am de luat o decizie importantă şi aici vorbesc despre ansamblul „Andrieş” despre care am mai pomenit. Îmi va solicita mult timp, dar probabil, se merită pentru că este un ansamblu puternic şi cu oameni plini de vocaţie, iar aceste două criterii, până la urmă, stau la baza fiecărui muzician împlinit.

 

-Vă mulţumim pentru interviu şi vă dorim succes!

 

 

Interviu realizat de Elena GOLUBNIC

 

 

Read more...

Interviu cu Natalia Tanurcova

  • Published in Interviu

La o cafea cu Natalia Tanurcova, directorul LT „M. Lomonosov”, or. Hânceşti

„Cel mai mare avantaj al instituţiei noastre este faptul că elevii vorbitori de limbă rusă au posibilitatea să-şi facă studiile în limba maternă”

Read more...

Interviu cu Ecaterina Bucur

  • Published in Interviu

„Niciodată nu am avut visul  de a fi profesoară, dar odată ce am păşit pragul şcolii mi-a plăcut şi continue să-mi placă”

Interviu cu Ecaterina Bucur, profesor de istorie şi educaţie civică din LT Bobeica

 

  O femeie de o mie! Ecaterina Bucur, fost primar al comunei Bobeica, pedagog şi formator în cadrul a mai multor proiecte locale şi naţionale.  S-a născut în satul Colibaşi, raionul Cahul, dar aproape de 40 ani locuieşte în comuna Bobeica. A absolvit Universitatea de stat „T Şevcenco” din Kiev, iar mai apoi Universitatea Pedagogică din Tiraspol, devenind psiholog şcolar.

  - Dnă Ecaterina Bucur, vreau să vă rog, să vă amintiţi puţin de perioada în care aţi deţinut mandatul de primar al c. Bobeica (anii 2003-2007). Care au fost cele mai importante realizări din acea perioadă?

 - Perioada de primar, pentru mine, a fost o experienţă destul de eficientă deoarece, din considerentele mele pe-atunci s-a lucrat mult, nimic nu se face fără efort. Atât cât s-a realizat a fost cu dăruire şi nu doar din partea mea, ci şi a cetăţenilor din această comună. După ce am câştigat alegerile, mama mi-a zis doar atât: „O să faci ce-o să poţi, dar oricărei persoane care v-a veni în speranţa soluţionării unei probleme, niciodată să nu-i spui omului: vino mâine!” Realizări propriu-zise pentru comunitate au fost, şi chiar unele pe-alocuri destul de costisitoare, dar cu ajutorul cetăţenilor şi angajaţilor economici, am reuşit în toate. Prima realizare vizibilă a fost reparaţia drumului dintre Bobeica şi Stolniceni, care era impracticabil. Noi am făcut varianta albă desigur cu ajutorul Fondului de Investiţii din Moldova. Reparaţia podului din Drăguşeni, care era foarte necesară, a fost o altă realizare cu care mă mândresc. În acea perioadă, au început a fi efectuate şi lucrările de gazificare a r. Hânceşti, comuna fiind în aria pe unde trecea gazoductul, am reuşit gazificarea  LT Bobeica, Centrului Medicilor de Familie şi a celor 35 de case din preajma primăriei. Nu mai puţin importantă a fost şi menţinerea funcţionării taberei de odihnă „Privighetoarea” din c. Bobeica, aici fiind efectuate reparaţii în limita posibilităţilor. O altă realizare de care am rămas mulţumită a fost implementarea seriei de colaborări cu prietenii noştri din Franţa, aceasta fiind iniţiată încă de fostul director al LT Bobeica, Maria Joian, stabilindu-se relaţii de înfrăţire cu administraţia publică din Echire. Ultima realizare pe care vreau s-o menţionez, şi totuşi nu ce-a din urmă, a fost un proiect cu tinerii din liceu referitor la crearea unui ziar şcolar, plasarea panourilor de informare etc. Au fost oarecum lucruri mărunte, dar care ne dădeau totuşi speranţă zi de zi.

- Care au fost barierele cu care v-aţi confruntat în cadrul acestei activităţi?

 - Prima barieră pentru mine a fost că o bună parte din oameni nu acceptau încă o femeie la conducere, aveau oarecum o suspiciune de inferioritate faţă de femeie, considerând că locul ei este la cratiţă.

  Un impediment la fel de greu pentru mine a fost implicarea politicului mult prea mult în activitatea primăriei, unii considerând că dacă susţii cu exactitate un partid care ajunge la guvernare, poţi beneficia foarte uşor de resurse de orice tip, după mine aceasta fiind o incorectitudine.

   Poate sună banal acum, dar pe-atunci una dintre temerile cu care m-am ciocnit a fost timiditatea. Aveam o stare de inferioritate şi de nesiguranţă incredibilă, dar concurenţa şi interacţiunea dintre mine şi colegi m-au ajutat să depăşesc obstacolul, şi să izbutesc.

 -Cu toate că nu mai activaţi în calitate de primar al comunei Bobeica, se ştie că în toamna anului trecut aţi fost delegată în Paris şi în Roma în cadrul proiectului  Observator Naţional „Promo Lex”

Cu ce experienţe aţi revenit de-acolo?

- Am activat in cadrul acestui proiect monitorizând alegerile locale, parlamentare (2014) şi prezidenţiale (2016).

În perioada alegerilor prezidenţiale, în cadrul primului tur, am fost în Paris, iar în cadrul celui de-al doilea, în Roma.

Un lucru care mi-a plăcut a fost că am văzut tineri cu un activism politic extraordinar, interesaţi de situaţia Moldovei şi cu un patriotism demn de urmat văzând o verticalitate în cele dorite de ei. În cadrul acestui proiect, am învăţat foarte multe, am cunoscut oameni cu un IQ bine dezvoltat şi o cultură deosebită.

- Dintre toate proiectele realizate de-a lungul anilor, care dintre ele v-au rămas cel mai mult în suflet?

-Cel mai de suflet proiect al meu a fost „Femeile pot reuşi” în cadrul căruia am activat timp de 10 ani în calitate de formator. Lozinca acestuia era „50 la 50” , iar unul din criteriile după care ne ghidam spunea: „Aici vin doar femeile care pot să-şi plătească singure cafeaua.”Am învăţat lucruri minunate şi utile alături de tinerele colaboratoare.Iar pe această cale le mulţumesc din suflet.

-Care este cel mai recent proiect in care aţi activat?

 -Una dintre cele mai recente colaborări ale mele este o activitate in cadrul federaţiei „Centrul Fermierilor”, unde am realizat training-uri cu fermierii.

 - Ştiindu-vă o persoană socială şi deschisă spre comunicare, totuşi cât de uşor v-aţi regăsit în meseria de pedagog, şi anume profesor de istorie şi educaţie civică?

- Niciodată nu am avut visul  de a fi profesoară, dar odată ce am păşit pragul şcolii mi-a plăcut şi continue să-mi placă. Uneori consider că dacă această profesie ar fi remunerată mai bine, ar fi şi un respect din partea societăţii pentru această meserie. În fond, copiii sunt rezultatul muncii mele, îmi place pentru că tot timpul lucrez cu tineri care îmi emană energie şi dorinţă de muncă. Cel mai important pentru mine este să fiu corectă, echidistantă şi tolerantă cu copiii, să nu-i fac niciodată să se simtă inferiori. Un aforism care ma inspiră este: „Exemplul nu este cel mai important mijloc de a-i influenţa pe alţii – este unicul!”

- Ce sfaturi aţi avea în ghidarea femeilor care se iniţiază spre o viaţă de succes?

- Principalul sfat ar fi să ai încredere în tine şi în decizia pe care vrei s-o realizezi şi să insişti la realizarea acesteia, spunându-ţi: 

„Ai izbutit, continua, n-ai izbutit, continuă!”

-Aveţi vreo pasiune în care vă regăsiţi?

 -Da, mai multe chiar.

-Care ar fi acestea?

- Cândva marea mea pasiunea era lectura, însă acum ochii nu mai sunt atât de sănătoşi. Am avut norocul să trăiesc pe malul Prutului, unde am ascultat radioul şi televiziunea română de când m-am trezit, acestea fiind inspiraţiile principale spre lectură.

  O altă pasiune au fost elevii de la şcoală. Astfel, în copilul în care vedeam un grăunte de agerime şi un potenţial, mă dedicam lui şi îl iniţiam. 

  Iar acum sunt pasionată de flori, acest entuziasm l-am moştenit de la bunica mea de pe tată. Am un cabinet la şcoală cu foarte multe flori, şi acasă grădină întreagă. Ele mă inspiră, ador dimineaţa să ies la ora 5, să beau cafeaua şi să le admir.

-Vă mulţumim pentru interviu şi vă dorim succese pe viitor.

 

Maria MUNTEANU, stagiară

 

Read more...

Alte știri

Acasă la ...

Acasă la Ghenadie şi Liliana Buza din or. Hânceşti

Acasă la Ghenadie şi Liliana Buza din or. Hânceşti

13-07-2017 | Hits:486

Recunoştinţa pacienţilor, dragostea fiicelor şi zâmbetul nepotului le face viaţa...

Investiţii

Drum inaugurat la Hânceşti

Drum inaugurat la Hânceşti

13-07-2017 | Hits:421

O porţiune de drum ce leagă două trasee naţionale a fost oficial inaugurată la H...

Interviu

Interviu cu Zinaida Dubceac

Interviu cu Zinaida Dubceac

13-07-2017 | Hits:134

La o cafea cu Zinaida Dubceac, şefa Serviciului raional Arhivă „Serviciul raion...

În focus

Maiouri personalizate pentru lucrătorii ÎM Regia ARA

Maiouri personalizate pentru lucrătorii ÎM Regia ARA

13-07-2017 | Hits:371

Angajaţii ÎM „Regia ARA” – cu maiouri şi chipiuri personalizate!

Economie

Materialele de construcţii la preţuri „europene”

Materialele de construcţii la preţuri „europene”

13-07-2017 | Hits:166

Cât costă astăzi materialele de construcţii în magazinele specializate din Hânce...

Social

Ce fac moldovenii când îşi iau concediu?

Ce fac moldovenii când îşi iau concediu?

13-07-2017 | Hits:92

În perioada estivală, majoritatea cetăţenilor de la noi îşi iau bine meritatul c...