Menu
Taxa unei călătorii cu microbuzul de la 3 la 8 lei

Taxa unei călătorii cu microbuzul de la 3 la …

Prețul pentru o călătorie cu microbuzul prin capit...

Prinsă beată la volan

Prinsă beată la volan

O șoferiță din Hâncești, prinsă beată la volan

Comemorarea participanţilor la conflictul din Afganistan

Comemorarea participanţilor la conflictul din…

Câte 1000 de lei pentru invalizii luptelor din Afg...

A salvat trei vieţi

A salvat trei vieţi

Organele tânărului din Mingir, ajuns în comă după ...

Pentru un mediu mai sigur în comunitate!

Pentru un mediu mai sigur în comunitate!

Sectoare de Supraveghere de Vecinătate – pentru un...

Succes şi pentru raionul Hânceşti

Succes şi pentru raionul Hânceşti

Festivalul internaţional de poezie "Romeo şi Julie...

Vor merge la Campionatul European de Box

Vor merge la Campionatul European de Box

Doi boxeri din Hâncești vor merge la Campionatul E...

„Şcoala şi comunitatea asigură viitorul"

„Şcoala şi comunitatea asigură viitorul"

Proiectul „Şcoala şi comunitatea asigură viitorul"...

„Educaţiei fizice îi revine un rol deosebit"

„Educaţiei fizice îi revine un rol deosebit…

La o cafea cu Zinaida Pîrău, profesoară de educaţi...

Analize gratuite

Analize gratuite

Unde vor putea persoanele asigurate, bolnave de he...

Viceministru în vizită la Hânceşti

Viceministru în vizită la Hânceşti

Viceministrul Afacerilor Interne, Dorin Purice, în...

La 2 luni de activitate, au deja rezultate

La 2 luni de activitate, au deja rezultate

La nici două luni de activitate, Clubul Sportiv „I...

„Pedagogul anului 2017”

„Pedagogul anului 2017”

Victoria Belei de la GM Ciuciuleni – „Pedagogul an...

Tendinţele anului biblioteconomic 2017

Tendinţele anului biblioteconomic 2017

Bibliotecarii din raion au luat cunoştinţă cu tend...

Majorarea salariilor pentru personalul didactic

Majorarea salariilor pentru personalul didact…

Un grup de părinți au inițiat o petiție on-line un...

Instruiţi pentru o activitate mai bună

Instruiţi pentru o activitate mai bună

Secretarii consiliilor locale – instruiţi pentru o...

6 medalii la un festival de dans

6 medalii la un festival de dans

Dansatorii de la “Galaxyss” – cu 6 medalii la un f...

Grigore Vieru – omagiat prin poeziile sale

Grigore Vieru – omagiat prin poeziile sale

La data de 14 februarie, în ziua în care poetul co...

Îşi doresc o Unitate de pompieri în teritoriu!

Îşi doresc o Unitate de pompieri în teritoriu…

Iniţiativa Direcţiei Situaţii Excepţionale necesit...

Prev Next

Şi-au omorât sora pentru a nu muri de foame...”

Şi-au omorât sora pentru a nu muri de foame...”

Foametea din 1947 a omorât sute de mii de oameni din Moldova.

 

„În satul Caracui, trei fraţi şi-au omorât sora mai mică pentru a nu muri de foame...”

De la genocidul prin foametea organizată în Basarabia, de către socialiştii – comuniştii ocupanţilor sovietici din toamna – iarna anilor 1946 – 1947 au trecut 70 de ani, dintre care 25 de ani sub aşa-zisa independenţă sub presiunea tancurilor ruseşti, în consecinţă, în anul 1992 (războiul transnistrean), fiind omorâţi sute de soldaţi basarabeni. 

Despre victimele foametei şi cifrele celor care au fost doborâţi de acest fenomen, ne-a vorbit Constantin Mitache, preşedintele Asociaţiei pensionarilor din Hânceşti şi colecţionarul de documente vechi.

„Unii zic că foametea a fost cauzată de seceta din anii 1945 – 1946, dar nu este adevărat. Moldovenii au avut cu ce trăi, dar au fost furaţi până la ultimul bob, animale şi păsări, tot. Ocupanţii ruşi înţelegeau că foamea şi lipsa de hrană trezeşte cele mai groaznice sentimente înfricoşătoare a morţii tragice şi în acest mod vor dobândi mai uşor supunerea totală. Acest fapt este dovedit şi recunoscut de unii călăi oficiali. Conform unor date oficiale din arhiva anului 1987, din cauza foametei au murit câteva sute de mii de persoane. După revizuirea arhivelor şi nimicirea parţială de către KGB a acestora în anii 1992 – 1993, multe urme au fost şterse, tocmai de aceea în arhiva moscovită figurează cifra de 350 000 de oameni, iar în cea moldovenească numai 216 000 de oameni, omorâţi prin genocidul foametei”, a spus dl Mitache.

Se ştie că apogeul foametei a fost atins între 7 şi 10 februarie 1947, când a fost înregistrată cea mai înaltă rată a foametei (peste 600 de persoane pe zi), deşi conform condicilor bisericeşti şi Oficiului stare civilă, cifra este mult mai mare. Tot aici, foametea a provocat o creştere înspăimântătoare a criminalităţii şi canibalismului. Despre câteva din astfel de cazuri ne vorbeşte cunoscătorul în domeniu, dl Mitache.

 

Cazuri de canibalism în raionul Kotovsk (Hânceşti)

 

„Primele cazuri de canibalism datează cu începutul lunii iunie 1946, în satele Pecea şi Alexandreşti (Slobozia), raionul Râşcani. Asemenea cazuri au avut loc şi în raionul Kotovsk (acum Hânceşti). În s. Caracui, trei copii de 11, 8 şi 5 ani au omorât-o pe sora lor de 2 ani, au dezmembrat-o şi au fiert-o într-un ceaun. După ce au mâncat-o, oasele le-au aruncat pe foc. În s. Tălăieşti, I. Şova şi soţia sa au părăsit 6 copii, M. Ciaglei au lăsat 2 copii, M. Golovneac – 3 copii şi au plecat în Ucraina să se salveze, iar de acolo în Rusia. Se întâmpla ca oamenii pur şi simplu să dispară, iar una din cauze era faptul că călăii ruşi aveau nevoie de forţă de muncă, nu şi de copiii muncitorilor. Oamenii erau puşi în situaţia în care erau nevoiţi să-şi părăsească părinţii şi copiii, sortindu-le moarte prin foame, frig, boală... Erau şi de aceia care nu suportau să vadă chinul copiilor care mureau de foame, îi lăsau în voia sorţii şi plecau să-şi caute salvarea”- a declarat dl Mitache.

Foametea a provocat şi morbiditatea populaţiei din cauza consumului de plante dăunătoare, deşeuri, produse industriale dăunătoare, cadavre descompuse. Oamenii mureau în număr considerabil mai ales în sate. În oraşe locuia nomenclatura  sovietică şi se mai găseau câte ceva din provizii. În punctele de alimentare, înfiinţate în iarna anilor 1946 – 1947, norma de pâine pe zi era de 200 de grame, dar această normă era oferită numai în cazurile în care satul respectiv livrase statului, conform planului „postavca” de cereale şi alte produse alimentare, dar şi achitarea impozitelor (ireale, în anii de secetă). Conform datelor arhivate, în „selisovetul”  Kotovsc (primăria Hânceşti), familia Papanaga cu şase membri ai săi, având în proprietate 2 ha de pământ, după ce li s-a luat totul, la 13 noiembrie au primit 100 kg de grâu. Exact peste o lună, în ziua controlului, le rămăsese 10 kg de grâu (alte produse nu au fost depistate). Fiind întrebaţi cum vor supravieţui, aceştia au spus că dacă nu-i va ajuta statul, vor muri... Familia Tcaci, la 7 noiembrie a primit 150 kg de grâu din fondul „prodovolistvenaia ssuda”, adică creditul alimentar, la ziua controlului, peste o lună în familie mai rămăsese doar 2,5 kg de grâu. 

Domnul Mitache ne mai povesteşte că în acea perioadă, în s. Bozieni erau bolnavi de distrofie provocată de foame 59 de familii, din aceste familii – 50 erau copii. În sat au fost mâncaţi aproximativ 50 de cai.

  „Familia Chişcari din acelaşi sat, trăia din banii câştigaţi din jumătatea de cal vândută, iar cu cealaltă jumătate se hrăneau ei. În s. Căţeleni, în 15 gospodării erau câte 2-3 bolnavi de distrofie. Directorul şcolii de atunci, A. Boldovici, declara comitetului raional de partid (comunist) că în sat generează foametea, iar frecvenţa elevilor a scăzut cu 74 %. Copiii mâncau coajă de seminţe de floarea soarelui, inima beţelor de porumb, ghinde, fire de iarbă etc. În arhiva rusă am găsit multe date veritabile conform cărora foametea a sporit procesul de migraţie în Moldova. În anul 1946  au fost înregistrate 400 de încercări de a trece ilegal graniţa României, în ianuarie 1947 – 101 persoane.

  Sănătatea întregii populaţii a avut de suferit: la 1 martie 1947, în republică s-au înregistrat 238 mii de bolnavi de distrofie cauzată de foamete. În decembrie 1947, în raioanele Kotovsk – Cimişlia 80 la sută erau bolnavi de această boală groaznică. În ceea ce priveşte migraţia, familiile cu mulţi copii nu o puteau face, însă acest fenomen a provocat dezbinarea şi părăsirea familiilor. Oamenii mergeau în ţara ocupantului unde munceau în sudoarea frunţii pentru o bucăţică de pâine (în adevăratul sens al cuvântului)”, a mai spus interlocutorul nostru.

 

Dovezi documentale precum că foametea de după război a fost una organizată

 

Într-un raport al ministrului culturilor tehnice de atunci, V. Şnîreov, înaintat primului secretar al CCCPM, N. Covali şi preşedintelui Sovietului miniştrilor RSSM G. Rudi, scria: „Pe drum din Ciadîr Lunga până la Congaz se tăvălesc multe cadavre, care nu au fost strânse timp îndelungat. În primul sat, Baurci, e pustiu, în centrul satului este „selisovetul” (primăria) care este ticsit cu bătrânele şi copii umflaţi de foame, mulţi în stare de inconştienţă... Mâncatul cadavrelor are loc în masă, au fost stabilite cazuri  de furt a cadavrelor, în ziua respectivă în sat au murit de foame 26 persoane, în jumătate de zi au fost depistate 73 de cadavre ascunse în şoproane şi sub suluri de omăt, la majoritatea le era tăiată carnea de pe ei, picioarele şi mâinile...”.

  Drept confirmare a celor spuse, în septembrie 1947, conducerea judeţului Cahul (pe atunci), declară despre canibalism şi întrebuinţare în calitate de hrană a cadavrelor de oameni în mai multe sate, iar la 7-8 februarie a aceluiaşi an în Congaz au fost constatate 4 omoruri în scop canibalic. Au fost de asemenea constatate cazuri de furt a cadavrelor din cimitire. În ianuarie a aceluiaşi an, o ţărancă din s. Ţambala şi-a tăiat doi copii din patru pentru a se hrăni. Un bărbat din s. Chişcăreni şi-a sugrumat în acelaşi scop vecina. Acestea sunt doar câteva cazuri identificate şi enumerate. 

  Şi în raionul nostru oamenii au dus-o foarte greu, neavând ce mânca. Despre calvarul de atunci ne povesteşte Vasile Todoseiciuc, un bătrân pensionar de 78 ani din c. Crasnoarmeiscoe, care pe vremea foametei avea doar 9 ani şi a văzut moartea cu ochii lui.

„Tare grele vremuri au mai fost. Nu aveam ce mânca şi mama strângea ciurlan, o plantă ghimpoasă care creştea şi acoperea pământul. Era, de fapt, unica plantă care se făcea. Tata o usca şi o aranja în scârtă. Apoi, mama făcea focul în plită şi după ce scotea tot jăraticul, punea ciurlanul în sobă ca să se usuce. Apoi îl aduna, îl alegea, îl cernea şi îl trecea prin râşniţă. Din acest ciurlan măcinat ne făcea mama ciorbă. Tata se ducea câte două săptămâni prin Ucraina, pe unde lucra, pe unde cerşea, dar venea acasă cu câte o mână de grâu sau secară. La şcoală mă duceam încălţat în picioare cu un papuc de-al mamei şi cu unul de-al tatei. Eram şapte copii la părinţi, însă, doi dintre cei mai mici au fost răpuşi de foamete. În primăvară – vară creştea loboda şi o mâncam de nevoie, dar ni se umflau burţile de te lua groaza. Priveam pe fereastră cum duceau morţii rând pe rând la cimitir. Groparii săpau groapa şi stăteau toată ziua acolo, tot aruncând câte un cadavru în groapă... În acea perioadă nu se auzea şi nu se vedea nici un câine prin sat, erau mâncaţi până şi caii sau vacile. Prin sat se zvonea că unii se hrăneau chiar cu cadavrele oamenilor…”- ne-a povestit cu lacrimi în ochi, bătrânul.

Conform actelor de atunci, mai multe ţări aşa precum România, America, Marea Britanie, Italia, Franţa şi Spania propuneau ajutor, dar au fost refuzaţi de către ocupanţii ruşi care urmăreau scopul de supunere a basarabenilor. Ei vroiau să bage frica  în poporul moldovean pentru ca aceştia să muncească anul împrejur pentru a se hrăni.

„La data de 27-29 august 1947, când era clar că gospodăriile ţărăneşti vor obţine o recoltă bună, preşedintele Consiliului de miniştri G. Rudi a declarat: „Colectivizarea este sarcina arzătoare a structurilor de partid, dirijată de însăşi biroul CC al PC din URSS”. 

În şedinţa închisă, împreună cu prim secretarul Covali au decis să deporteze proprietarii care nu vor să dea pământul şi vitele în colhoz, iar averea să le fie confiscată. Ministrul securităţii Iosif Mordoveţ la 1 septembrie a şi prezentat lista a 8260 de familii din cei mai înstăriţi gospodar, dar a propus să li se dea seminţe şi după ce vor însămânţa, mai aproape de cultivarea roadei să-i ridice şi să-i ducă. Aşa şi au făcut, roada fiind trecută ca fiind a colhozului...” a spus în încheiere Constantin Mitache, care a studiat amănunţit subiectul.

Astăzi ne este greu să credem că acest calvar s-a întâmplat la o depărtare de ani nu tocmai mare. Părinţii, bunicii şi străbunicii noştri sunt acei care astăzi nu îşi pot aminti de teroarea foametei fără lacrimi în ochi. Iar noi, cei care astăzi ne înrobim în ţări străine, am uitat cum se luptă pentru propriul destin, or, probabil frica de a muri de foame şi neajunsuri ne este, din păcate, băgată în măduva oaselor.

 

Elena GOLUBNIC

 

More in this category: « S-a trezit concediată
back to top

Alte știri

Actual

Tendinţele anului biblioteconomic 2017

Tendinţele anului biblioteconomic 2017

23-02-2017 | Hits:203

Bibliotecarii din raion au luat cunoştinţă cu tendinţele anului biblioteconomic ...

Educaţie

„Pedagogul anului 2017”

„Pedagogul anului 2017”

23-02-2017 | Hits:202

Victoria Belei de la GM Ciuciuleni – „Pedagogul anului 2017”

Sport

La 2 luni de activitate, au deja rezultate

La 2 luni de activitate, au deja rezultate

23-02-2017 | Hits:48

La nici două luni de activitate, Clubul Sportiv „Ippon-Judo” din or. Hânceşti şi...

În focus

Viceministru în vizită la Hânceşti

Viceministru în vizită la Hânceşti

23-02-2017 | Hits:212

Viceministrul Afacerilor Interne, Dorin Purice, în vizită la Hânceşti

Sănătate

Analize gratuite

Analize gratuite

23-02-2017 | Hits:40

Unde vor putea persoanele asigurate, bolnave de hepatite şi ciroze, să dea anali...

Interviu

„Educaţiei fizice îi revine un rol deosebit"

„Educaţiei fizice îi revine un rol deosebit"

23-02-2017 | Hits:30

La o cafea cu Zinaida Pîrău, profesoară de educaţie fizică, LT Lăpuşna: „Educaţi...