Logo
Print this page

Staţii mai vechi, mai noi, altele – în mizerie şi gunoi…

Staţii mai vechi, mai noi, altele – în mizerie şi gunoi…

Staţii mai vechi, mai noi, altele – în mizerie şi gunoi…

 

  Evident, că atunci când faci o vizită unei localităţi, unul din primele lucruri care îţi atrage atenţia este indicatorul rutier cu denumirea acesteia, precum şi staţiile de aşteptare, care sunt, de fapt, nişte cărţi de vizită a ţinutului respectiv. Deşi pare un lucru banal, aspectul acestora ne vorbeşte mult mai multe despre localitatea şi oamenii de aici, despre cultura şi spiritul gospodăresc al acestora.

  Majoritatea staţiilor de aşteptare a transportului public de prin satele noastre sunt cele construite încă în anii sovietici, pe când şi şoselele erau mai bune, dar, şi oamenii mai responsabili… Foarte puţine dintre acestea au fost renovate, reparate sau menţinute într-o stare bună până în prezent. Poţi număra pe degete localităţile, în care oamenii au norocul de aştepta transportul public într-o staţie amenajată, curată şi cu scaune, (Sărata Galbenă, Paşcani, Pereni, Crasnoarmeiscoe, Buţeni, Drăguşenii Noi, Boghiceni, Nemţeni, Şipoteni, etc.). Dar respectiv avem localităţi, şi acestea nu sunt puţine, unde staţiile de aşteptare sunt într-o stare deplorabilă - avariate, distruse şi fără nici un aspect… Scaunele, pereţii și acoperișurile acestora sunt distruse, iar oamenii nu au unde se adăposti când timpul este nefavorabil sau caniculă. Nemaivorbind, că în timpurile de odinioară, majoritatea dintre acestea aveau un WC public în preajmă, din care astăzi nu a mai rămas nici pomină… În aceste condiţii, oamenii sunt nevoiți să aștepte transportul sub cerul liber, iar în caz de… să meargă prin tufari. O imagine dezolantă a unei staţii (de la Bujor) ne-a fost expediată prin poşta electronică chiar săptămâna trecută de către un locuitor al satului respectiv – aspectul acesteia e ca după război: devastată, vandalizată, plină de deşeuri şi cu inscripţii indecente pe pereţi… 

  Chiar dacă majoritatea dintre acestea, după cum reproşează primarii, se află la balanţa SA „Drumuri” şi ei nu au nici o treabă cu întreţinerea sau reparaţia lor, cele care s-au reparat, totuşi, s-au făcut doar la insistenţa primarilor din acele localităţi, la demersurile nenumărate ale acestora la Ministerul Transporturilor. Reparate cu banii bugetului local, ai ministerului, ai unui partid de la guvernare sau cu contribuţia oamenilor din localitate, oricare nu ar fi sursele de finanţare, atâta timp cât, datorită acestora în comunitate se face un lucru în interesul şi beneficiul localnicilor, ele sunt binevenite. Însemnă că, dacă se vrea, se poate… Se cere doar insistenţă, implicare şi un pic de spirit gospodăresc, evident, că în primul rând, din partea primarului localităţii.

  Mai nou, în baza unei hotărâri recente a Guvernului, drumurile de acces spre unele localităţi au trecut la balanţa Consiliului raional, şi respectiv şi banii din Fondul Rutier, destinaţi pentru reparaţia şi întreţinerea acestora, vor fi gestionaţi de către administraţia publică locală de nivelul doi. Respectiv, şi toate staţiile care se află pe perimetrul acestor drumuri, vor fi reparate şi întreţinute din banii alocaţi din Fondul Rutier…

  Nu ştiu, astfel, atâta timp cât unii primari se fac că… plouă, rămâne să mizăm pe gestionarea raţională a banilor din Fondul Rutier, o parte dintre care, sperăm să ajungă şi la renovarea unor staţii de aşteptare… 

 

Tatiana TODOSEICIUC

© Curierul de Hîncești